Poezia se remarcă prin uzul calificat al epitetelor și al imagisticii efervescente: "şuieră sierna portului", "desfac de-avalma". Resemnarea autorului este augmentată de luciditatea naturii care nu oferă libertatea unui respiro, a unei ieșiri de rezervă. Apoi eul liric isi continua lamentarea si constata solitudinea sa raportata la imensitatea universului.