O furnică însetase şi intrând într-o apă mare ca să bea, o luă repejunea apei şi o ducea în jos, fiind aproape să se înece.Iar o porumbiţă, văzând-o că se îneacă, aruncă o ramură de copac lângă dânsa, de care furnica agăţându-se, îndată a fost scoasă la mal şi astfel porumbiţa a scăpat-o. De atunci ele se întovărăşiră amândouă.Şi nu după multă vreme se întâmplă că un păsărar întinse pe jos nişte laţuri, risipind pe deasupra lor mei ca să amăgească pe porumbiţă şi s-o prindă.Dar furnica, văzând pe păsărarul acela, merse drept la dânsul şi-l pişcă de picior aşa de tare, că de usturime sări în sus ţipând; iar porumbiţa atunci se sperie şi, fugind, scăpă de primejdie. Se numeste textul:Furnica si porumbita
