Zapada s-a lasat asteptata timp de multa vreme. Dupa calendar, era mijlocul iernii, dar nici macar un fulg de nea nu s-a indurat sa cada din cer.
Sus ,dincolo de cenusiul cerului , pe un nor buclucas , avea loc o adunare . In tot vazduhul se auzea zumzaitul acelor micute fiinte. Erau fulgii de nea , care mai aveau putin si se luau la cearta . Se pare ca intarzierea zapezii crease multe probleme. Dar de ce intarziase zapada? Se pare ca fulgusorii nu reuseau sa aleaga pe cineva care sa fie primul fulg ce ajunge pe pamant anul acesta.
-Eu ar trebui sa fiu, sunt cel mai rapid ! striga indignat un fulg mare .
-Propun sa facem o tragere la sorti , sugera un alt fulg , ceva mai transparent.
-O intrecere! O intrecere! strigau restul fulgusorilor in cor.
In timp ce fulgii se certau, uitand ca cei de jos asteapta cu nerabdare zapada, un fulg mititel si timid se indepartase de multime . Ametit de larma facuta de numerosul grup, se gandi sa faca o plimbare pana mai incolo . Dar se indepartase mai mult decat isi propuse , iar norul era foarte mare. Bulgarasii de matase ce il alcatuiau formau pentru fulgi un tinut de vis, alb imaculat , pur si neatins de mizerie si rautate. In timp ce se plimba , fulgusorul cel timid se gandea la lumea de jos , la cei de acasa si se intreba cand oare vor putea sa porneasca impreuna in calatoria catre pamant. Tot inaintand asa , fulgul nu facea altceva decat sa piarda urma cararii , se lasase furat de ganduri . Cand s-a trezit in sfarsit , a descoperit ca linistea aceea alba era foarte infricosatoare. Incerca sa gaseasca drumul pe care venise, dar nu reusi. Caci e foarte periculos sa te indepartezi de multimea de fulgusori, mai ales cand esti pe un nor. Urmele dispar repede, iar imprejurimile lipsite de zgomot te fac sa-ti pierzi mintile. Fulgul se speriase foarte tare. Se agita de colo-colo, strigandu-si prietenii, dar nimeni nu-l auzea, caci era prea departe. Si ce era cel mai rau, nici macar nu ii observasera lipsa. Cufundati in cearta lor, nu au bagat de seama ca unul de al lor disparuse. Ce era de facut? Oricat ar fi mers, descoperea aceleasi peisaje, aceleasi forme de relief , incat avea impresia ca defapt nu inainta deloc. Se duse la marginea norisorului, tinandu-se strans de el ca sa nu cada. Dar ii veni o idee. "Si ce daca as cadea?" Fulgerat de gandul acesta, fulgul slabi stransoarea si inchizand ochii, se lasa purtat de vant, in jos, spre pamantul rece care il astepta. El era primul fulg care cadea anul acesta.
Drumul parea ca dureaza o vesnicie , dar in zborul lui, fulgul uita ce inseamna notiunea timpului, ii uita pe cei de acasa, uita de norisorul pe care a stat si uita de racoarea cerului. In scurt timp, se asezase in palma unui copil . Acesta il apropie de ochi, ca sa-l vada mai bine. Ce frumos era! Avea un model minunat, de puteai spune ca era brodat cu mare atentie .Fulgul a simtit caldura palmei lui si pret de cateva secunde , a stat acolo , bucurandu-se de atentie. Dar caldura crestea, asa ca in scurt timp, fulgul s-a topit , lasand pe palma copilului o picatura de apa . In urma lui, o gramada de fulgi au navalit, acoperind asfaltul rece si formand treptat un strat de zapada.
Si fulgul ar fi vrut sa faca parte din acea zapada pufoasa si alba ,dar era fericit ca plutise primul si ca se topise in mainile acelui copil.
