- Vezi ce bine-i șade lui - zice mam' mare - cu costumul de marinel?                                        - Mamițo, nu ți-am spus că nu se zice marinel?
- Da' cum?
- Marinal...                                                                                                                           - Ei! ziceți voi cum știți; eu zic cum am apucat. Așa se zicea pe vremea mea, când a ieșit întâi moda asta la copii - marinel.                                                                                                 - Vezi, că sunteți proaste amândouă? întrerupe tânărul Goe. Nu se zice nici marinal, nici marinel...                                                                                                                             - Da' cum, procopsitule? întreabă tanti Mița cu un zâmbet simpatic.                                        - Mariner...                                                                                                         - Apoi de! n-a învățat toata lumea carte ca d-ta! zice mam' mare, și iar sărută pe nepoțel și iar îi potrivește pălăria de mariner.                                                                                       Transforma dialogul in vorbire indirecta.