Textul este:- Vezi ce bine-i șade lui - zice mam' mare - cu costumul de marinel?- Mamițo, nu ți-am spus că nu se zice marinel? - Da' cum? - Marinal...- Ei! ziceți voi cum știți; eu zic cum am apucat. Așa se zicea pe vremea mea, când a ieșit întâi moda asta la copii - marinel.- Vezi, că sunteți proaste amândouă? întrerupe tânărul Goe. Nu se zice nici marinal, nici marinel...- Da' cum, procopsitule? întreabă tanti Mița cu un zâmbet simpatic.- Mariner...- Apoi de! n-a învățat toata lumea carte ca d-ta! zice mam' mare, și iar sărută pe nepoțel și iar îi potrivește pălăria de mariner. Precizeaza valoarea morfologica a cuvantului de din structura: Apoi de!
