"Culmea-i adormită" este o personificare întrucât culmile nu dorm. Simbolizează liniştea de pe culme, mai mult prefigureaza 'linistea' naturii enunțată în strofa a 2-a. De asemenea, 'adormită' este format prin conversiune gramaticală, adică din verb neptedicativ la modul participiu "adormit", a devenit adjectiv prin rolul său de a califica 'culmea', de adormire (tot conversiune gramaticala de la verbul 'a dormi' s-a transformat în substantivul 'adormi+re), adică de calm şi seninătate.