Zambetul sadic al naturii in fata ploii da in vileag durerea ce se simte in aer in prag de toamna. Sufletul de gheata al iernii se aude deja prin tziuitul asurzitor ce sfasie in bucatzi fiecare cotzisor verde, care tremura, plange si geme intr-un amurg zdobitor . Culoarea sangeriu-aramie se indinde , omorand ultima suflare a naturii ce se zbate incet in agonie. Pasarile au parasit pamantul pustiu, iar seara mangaie ochii stinsi ai intinsului.