Partea a IV-a , a ,,amintiriilor'' debuteaza prin exprimarea starii de tristete a autorului odata cu plecarea acestuia la seminarul din Socola. Acest sentiment se datoreaza faptului ca Nica este puternic legat de familia lui si de obiceiurile satului natal. Parasirea satului reprezinta si despartirea definitiva a lui Nica de universul Humulestiului si in acelasi timp iesirea din taramul miraculos al copilariei. Sosirea la Socola reprezinta intrarea lui Nica intr-o alta lume , necunoscuta acestuia, motiv pentru care el se simte stingher. Finalul capitolului reprezinta o adevarata filozofie a trecerii timpului care se scurge irezistibil , lasand in urma o viata bogata in sentimente si in trairi.
