A sosit acest moment in care ne luam ramas-bun. Oricum, ne vom revedea, sanatosi sper, dar sentimentele raman aceleasi. Exista o urma de tristete...ne-am obisnuit unii cu altii, am devenit o familie, suntem uniti, ne ajutam, chiar daca ne mai si certam. Sunteti pentru mine ca o a doua familie, la fel si profesorii...va iubesc pe toti si va multumesc pentru sustinere si pentru momentele in care m-ati ajutat si mi-ati explicat cand mi-a fost greu si n-am inteles. Nu as putea masura in cuvinte dragostea ce v-o port. Dragostea asta s-a format in ani, ani de scoala petrecuti impreuna, in care am aflat multe unul despre celalalt...n-o sa uit niciodata acesti ani frumosi petrecuti impreuna.
