Omidee (e numele omidei :) ) s-a trezi cu un pofta grozava de o frunza proaspata de dud. S-a uitat in jurul ei dupa copac. Pofta sa era nestapanita, trebuia sa manance imediat. Frunze, frunze era peste tot dar nu vedea niciun dud. S-a tarat alene spre cel mai inalt copac, vroia sa priveasca in zare. Oare o exista vreun dud pe aici sau au disparut cu totii? - isi spuse nervoasa Omidee. Celelalte omizi nu s-au trezit inca. Pe cine sa intrebe? Vai, gata l-a vazut. Cu toata viteza s-a coborat din pom si s-a indreptat spre dud. Nu vedea in fata ochilor decat o frunza mare de dud.
