Identificati din urmatoarea poezie:4 substantive comune,2 pronume personale si 2 pronume negative,o antiteza si alte doua figuri de stil,ritmul poeziei,rima si masura versurilor si sa explicati de ce se repeta cuvantul greu de mai multe ori in text. Multumesc!!!

E greu să fii ce eşti şi totuşi
Să nu poţi precum eşti trăi,
Să ai palate multe-n visuri
Şi să n-ai unde odihni.

La fel e greu când porţi cu tine
Munţi de iubire-n viaţa ta,
Atunci când vrei să-i dai la oameni,
Să nu vrea nimenea să-i ia.

E greu să-l faci să inţeleagă
Pe cel nedrept ce este drept,
Pe prost de ce este nevoie
De mintea unui intelept.

De-asemeni, este greu prin lume
Să treci de nimeni întrebat,
Să dai cu pietre în minciună,
să poţi să treci neaplecat.

E greu izbind numai cu vorba
Ce trebuie de-nfrânt să-nfrângi,
Când ai încă de plâns atâtea
Să nu ai lacrimi să mai plângi.

Şi iar e greu să aperi cinstea,
Să strigi, să lupţi, să fericeşti,
Să mergi la brat cu adevărul,
Să mori şi totuşi să trăieşti...




Răspuns :


SUNSTANTIVE COMUNE:

-ADEVARUL

-LUME

-CINSTEA

-PALATE

PRONUME PERSOANLE:

-L(FACI)

-I(DAI)

PRONUME NEGATIVE:

-NIMENI

-NIMENEA

ANTITEZA:

-SA AI PALATE MULTE-N VISURI SI SA N-AI UNDE ODIHNI

EPITET:

-PALATE MULTE

METAFORA:

-PIETRE IN MINCIUNA

RITMUL POEZIEI ESTE TROHAIC.

RIMA INCRUCISATA.

MASURA VERSURILOR:8 SILABE