Dintr-un izvor ascuns printre frunzele aramii cazute pe pamantul rece, iese un mic firicel de apa, inima unui mare rau, care o sa cucereasca pamantul pe unde trece, navalnica, rece, cristalina, o apa curata si proaspata, mereu tanara. Porneste agale, apoi din ce in ce mai repede pana ce cursul, o conduce prim paduri maiestoase de barzi. Prin orase vechi, pline de suflete uimite de maretia puterii apei. Apoi trece peste campii, dealuri, si ajunge intr-un final intr-o mare, in care se amesteca prin spuma alba, precum laptele. Devine o intionsa mare linistita, ce in zare se impreuneaza cu cerul, formand o combinatie de albastru perfecta.
