Inima fermecata
Odata intr-o zi cu soare melancolic si nori ca vata de zahar, eu priveam spre lumina diminetii ce-mi mangaia fata. Eram treaza acum defapt eram afara intinsa pe iarba vie.Totul era minunat ma simtiam prinsa de magie si parca zburam caci in lumea viselor nu exista capat de imaginatie.
Si trecu deabea o ora ca-mi si imaginam cum se va desfasura ziua. Am avut o surpriza placuta: veni in vizita o verisoara pe nume Raluca care avea vreo 10 -11 ani dar nu conta.
Atunci mi-a povestit despre cel mai frumos basm pe care l-am auzit si indragit pana acum Povestea Inimii Fermecate iar, de atunci, si inima mea s-a fermecat atat de mult incat voi ramane in vrajma povestilor pana la sarsitul ''basmului fericit''.